Da, știu mami ca doare, te chinui cu atasarea corecta, uiti de tine complet pentru ca bebe vrea doar la san non-stop daca s-ar putea, faci rani, complicatii etc. Nu, nu despre asta am sa vorbesc, ci despre cum a fost la noi.
Am reusit sa o alaptez pe Karla 3 saptamani. "Ce? Cat? Vaaaai!!"... Astea au fost si sunt reactiile ce le primeam.
De ce atat? Din cauza problemelor pe care le am la nivelul mameloanelor (hipersensibilitate la terminatiile nervoase) care ma impiedicau sa o tin la san pe Karla atat cat ii trebuia ei. Stiu la ce te gandesti acum: protectii de mameloane, pompa, de ce nu am indurat bla bla.
Ei bine, la noi alaptatul a fost un chin, chiar si putinul acela care a fost si pentru ca am alaptat putin, am fost si judecata muuuult! Am foat judecata de persoane care habar nu aveau prin ce trec sau de ce nu mai alaptez, nici nu ma intrebau de ce nu pot alapta, dar sareau pe mine cu sfaturi "cheama un consultant in alaptare!".
Draga mea, iti scriu aici, chiar si pe Dumnezeu daca il chemam tot nu m-ar fi putut ajuta decat daca imi spunea sa alaptez din deget sau de oriunde altundeva numai de la san nu. De ce? Hai ca iti spun: de cate ori o atasam pe Karla, dupa maxim 10-15 min de stat la san, mie incepea sa mi se incetoseze vederea, ma luau transpiratiile reci, incepeam sa ametesc... iar la final, varsam si o lasam pe micuta plangand pana ma adunam eu. Dupa 3 saptamani am zis STOP. O chinui si pe ea, si pe mine. Vars intr-una, mi-e foarte rau, ma sleieste si mai tare de puteri starea asta, ajunge. Am trecut pe laptele praf...
Ei bine, noi ne-am adaptat relativ usor, dar mamele perfecte din jurul meu, NU! Ma judecau, auzeam apoi ca nu sunt mama pentru ca nu alaptez, ca nu am vointa, ca am renuntat prea usor... Dar nici una dintre ele nu a fost langa mine, macar 1 minut, sa vada halul in care aratam incercand sa alaptez si in acelasi timp sa imi reprim cumva starea de greata.
Mami draga, doare mai tare sa iti lasi copilul urland de foame, sa il vezi ca nu accepta 1-2-3 feluri de lapte praf, sa te chinui pana ii gasesti formula potrivita, biberonul potrivit, sa vezi ca altele pot, dar tu nu. Doare mult mai rau decat ranile despre care te plangeai tu cand alaptai la inceput. Doare sufletul... si asta nu trece cu Garmastan. Dar tu m-ai judecat in continuare si injosit si m-ai făcut sa ma simt al naibii de rau. Dar a trecut, dupa cateva saptamani nu am mai bagat in seama astfel de comentarii!
Ce ar fi sa fim oameni? Sa nu ii mai judecam pe altii si sa ne vedem de "gradina" noastra? De ce le judeci pe mamele care nu alapteaza? Sau pe cele care, pur si simplu, nu vor sa alapteze? E decizia fiecareia si asta nu te face mai putin mama. Spui ca sunt comoda si de aia nu alaptez? Cred ca esti inconstienta. Tu habar nu ai cand pleci undeva sa iei cu tine apa la temperatura potrivita, laptele praf, biberoanele, dozatorul de lapte praf etc. Dar tot eu sunt comoda.. Mai ales cand sterilizezi biberoane si tetine una intr-una la inceput, tot din comoditate.
Ei bine, e greu sa fi o mama perfect imperfecta, dar daca inveti sa ignori, sau sa raspunzi ironic precum o fac eu, e usor. Am invatat de 7 luni incoace, ca e cel mai frumos sa fi mama, chiar si atunci cand esti barfita si aratata cu degetul.
Iti las o poza, inca din maternitate, cand am fost stransa, ciupita si trasa de mameloane mai ceva ca o vacuta. Mi se facea rau deja de dinainte sa apuc sa o pun pe Karla la san.
No comments:
Post a Comment